Vine o nouă criză financiară? România în 2026 față de 2008

La 18 ani de la prăbușirea Lehman Brothers, sistemul financiar global arată diferit, dar riscurile nu au dispărut. România are o economie mult mai mare decât în 2008, însă datoria publică, deficitele bugetare și creșterea sectorului financiar non-bancar aduc vulnerabilități noi.

Data de 15 septembrie 2008 a marcat momentul-cheie al crizei financiare globale, după falimentul Lehman Brothers. Originile crizei se aflau în piața creditelor ipotecare americane, iar problemele s-au propagat rapid în economia reală. Contracția abruptă a creditării și pierderea încrederii în sistemul financiar au fost urmate de intervenții fără precedent din partea băncilor centrale și guvernelor.

În Europa, criza financiară a fost urmată de criza datoriilor suverane. Grecia și alte state au avut nevoie de asistență financiară din partea FMI, BCE și Comisiei Europene. La nivel european, au fost create mecanisme centrale de supraveghere și intervenție în zona euro, iar regulile aplicate sistemului bancar au devenit mai stricte.

România a resimțit puternic șocul financiar global. Economia a trecut printr-o recesiune severă, cu scăderi de peste 15% în doar doi ani. Salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, TVA a fost majorată cu cinci puncte procentuale, iar prețurile locuințelor au coborât cu peste 50% față de nivelurile maxime.

După criză, înăsprirea reglementărilor bancare a redus anumite riscuri, însă finanțarea s-a mutat în parte în afara intermedierii bancare clasice. Potrivit datelor Financial Stability Board, sectorul financiar non-bancar a ajuns la 256,8 trilioane de dolari în 2024. „Un efect neanticipat al regulilor mai stringente a fost migrarea finanțării în afara intermedierii clasice. S-au extins masiv în această perioadă entități precum fonduri de capital privat, fonduri de risc sau credit furnizat în mod privat”, explică Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.

Creșterea acestui sector aduce noi surse de risc. Fondurile care oferă credit privat pot avea active pe termen lung, finanțate prin surse pe termen scurt, iar entitățile non-bancare pot utiliza efectul de levier dincolo de nivelurile disponibile instituțiilor bancare. „În vremuri liniștite, profiturile sunt multiplicate. În perioade agitate, riscurile sunt puternic amplificate. În prezent, este una din marile vulnerabilități ale sistemului financiar”, arată Cazacu.

O altă diferență față de 2008 este contextul dobânzilor. După o perioadă îndelungată cu dobânzi reduse, revenirea inflației a schimbat abordarea băncilor centrale. Randamentele titlurilor de stat americane pe 10 ani s-au apropiat de pragul de 5%, ceea ce a crescut presiunea asupra piețelor de capital.

România din 2026 are o economie semnificativ mai mare decât cea din 2008. „PIB-ul a crescut de 3,8 ori față de 2008, iar salariul mediu brut de 6,2 ori”, spune Claudiu Cazacu. Datoria publică raportată la PIB este însă de aproape cinci ori mai mare decât în 2008.

„Ratingul suveran se află, inconfortabil, cu doar o treaptă deasupra celui nerecomandat pentru investiții”, avertizează Cazacu. La nivel global, vulnerabilitatea nu mai poate fi identificată într-un singur punct al sistemului financiar. Riscurile sunt distribuite între bănci, fonduri, piețe de capital, entități de creditare privată și finanțele publice.

„Dacă în 2008 în centrul problemelor au stat băncile, în 2026 sistemul non-bancar are o poziție de neinvidiat în privința riscurilor sistemice”, spune Claudiu Cazacu.