„Când am plecat din sat, securist m-am înrolat / Mândra m-a lăsat de dor amorezat” (cântec de cazarmă)

Aveam o rudă îndepărtată, un fel de unchi prin alianță, Romică, securist. Era la urmărire și filaj și, când mai venea pe la noi pe acasă – eu fiind puștan pe vremea aia –, țin minte că ai mei erau foarte atenți la ce vorbeau. Mie îmi atrăgeau părinții atenția, înainte să apară ruda securistă, să-mi țin gura, să nu zic nimic de Ceaușescu sau alte chestii periculoase. Tatăl meu asculta Europa Liberă la radio, așa că, înainte să sune Romică la ușă, trecea radioul de pe unde ultrascurte pe unde medii și punea postul românesc cu cântece patriotice. Era un radio din ăla portabil, cu antenă telescopică, cred că Gloria îi zicea, mândria electronicii românești, pe care îl târam după noi chiar și în vacanțe. Era prin 1985 când a trecut pe acasă Romică, un tip cu față pământie, de cioclu, mereu sobru…