Tradiții și semnificația zilei de 13 septembrie, înainte de Înălțarea Sfintei Cruci

Ziua de 13 septembrie este ajunul Înălțării Sfintei Cruci, sărbătoare cu cruce roșie în calendarul creștin, iar credincioșii o folosesc ca moment de pregătire pentru praznicul de a doua zi. În tradiția ortodoxă, este amintită Târnosirea Sfintei Biserici a Învierii din Ierusalim, eveniment legat direct de instituirea sărbătorii. În anul 335, tot pe 13 septembrie, a avut loc sfințirea basilicii construite de împăratul Constantin cel Mare, iar a doua zi Sfânta Cruce a fost înălțată solemn.

Pentru credincioși, ziua de 13 septembrie este prielnică pentru a termina treburile grele din gospodărie, mai ales că pe 14 septembrie este rânduit post aspru. Seara, mulți merg la biserică pentru rugăciune, cerând iertare, sănătate, pace în familie și putere pentru încercările vieții. O pregătire importantă este împăcarea cu cei apropiați, credincioșii fiind îndemnați să lase la o parte supărările și să întâmpine ziua de 14 septembrie cu iertare.

Tot pe 13 septembrie, mulți pregătesc un pomelnic pentru cei vii, pentru cei răposați și pentru cei bolnavi. În tradiția românească există obiceiul de a da de pomană, așa că unii gospodari pregătesc din timp vase, ulcele noi și colacii care vor fi împărțiți a doua zi. Ziua de 14 septembrie, cunoscută ca Ziua Crucii, vestește sfârșitul verii și începutul toamnei.

Calendarul popular o numește Carstovul Viilor, marcând începutul culesului, sau Ziua Șarpelui, de la credința că acum șerpii se retrag în ascunzișuri subterane. Tot atunci se obișnuiește să se strângă ultimele plante de leac, precum bozul, micșunelele, mătrăguna și năvalnicul, care se duc la biserică pentru a fi sfințite. Plantele sfințite se păstrează apoi în casă, la icoane, fiind folosite la nevoie pentru vindecarea bolilor.