Șapte medicamente frecvent prescrise, asociate cu un risc mai mare de demență

Milioane de oameni folosesc medicamente cu efect anticolinergic, iar unele cercetări au identificat o asociere între anumite tratamente și un risc mai mare de demență. O atenție deosebită este acordată persoanelor în vârstă, care pot lua mai multe medicamente în același timp. Medicamentele anticolinergice blochează acțiunea acetilcolinei, o substanță chimică importantă pentru transmiterea semnalelor între celulele nervoase și între nervi și mușchi.

Ele sunt prescrise pentru numeroase afecțiuni, de la probleme ale vezicii urinare și simptome asociate bolii Parkinson până la depresie. Printre substanțele analizate se numără procyclidina, tolterodina, oxybutyninul, solifenacina, amitriptilina, dosulepinul și paroxetina. Este important de precizat că existența unei asocieri în studii observaționale nu înseamnă automat că aceste medicamente provoacă demență.

Acetilcolina are un rol important în funcționarea sistemului nervos, iar medicamentele anticolinergice reduc efectul acesteia. De exemplu, unele sunt utilizate pentru vezica hiperactivă și incontinență, altele pentru simptomele bolii Parkinson sau pentru depresie. Efectele adverse cunoscute pot include uscăciunea gurii, constipația, somnolența, vederea încețoșată și dificultățile de urinare.

La unele persoane, în special la vârstnici, poate apărea și afectarea temporară a funcțiilor cognitive. NICE atrage atenția asupra „poverii anticolinergice”, care crește atunci când o persoană ia mai multe medicamente cu astfel de efecte. Instituția recomandă ca utilizarea acestora să fie redusă atunci când este posibil și să fie luate în calcul alternativele.

Un amplu studiu publicat în revista medicală The BMJ în 2018 a analizat dosarele medicale a peste 40.000 de persoane cu vârste între 65 și 99 de ani diagnosticate cu demență, comparându-le cu datele a peste 280.000 de persoane fără un astfel de diagnostic. Cercetătorii au analizat expunerea la medicamente anticolinergice în perioada de până la 20 de ani înaintea diagnosticului. Studiul a identificat o asociere între demență și anumite clase de medicamente, în special antidepresive, tratamente urologice și medicamente pentru boala Parkinson.

Cercetătorii au observat că asocierea era mai pronunțată în cazul unei expuneri mai mari la anumite medicamente. Totuși, autorii au subliniat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele din spatele acestei legături. O atenție deosebită a fost acordată medicamentelor pentru vezica hiperactivă.

Un studiu britanic din 2023 a arătat că persoanele care au utilizat medicamente precum oxybutynin au avut un risc cu aproximativ 18% mai mare de a fi diagnosticate cu demență. Rezultatele trebuie însă interpretate cu precauție, deoarece o asociere statistică nu demonstrează cauzalitatea. În 2026, autoritatea britanică MHRA a concluzionat că dovezile disponibile nu sunt suficiente pentru a confirma că aceste medicamente cresc direct riscul de demență.

Mesajul autorităților pentru pacienți este clar: faptul că un medicament a fost asociat în cercetări cu demența nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt. MHRA recomandă ca pacienții să discute orice îngrijorare cu medicul sau cu farmacistul și să nu oprească tratamentul fără sfatul unui profesionist. În cazul adulților vârstnici, medicii sunt încurajați să limiteze numărul medicamentelor cu efect anticolinergic și să utilizeze cea mai mică doză necesară.

Atunci când o persoană ia mai multe medicamente, efectele anticolinergice se pot cumula, situație cunoscută drept povară anticolinergică. NICE recomandă medicilor să fie atenți la medicamentele care pot contribui la afectarea funcțiilor cognitive și să ia în calcul înlocuirea lor cu alternative. Problema este relevantă la persoanele vârstnice, care sunt mai susceptibile la reacții adverse și urmează frecvent tratamente pentru afecțiuni cronice.

Un aspect important al cercetării din The BMJ este că rezultatele nu au fost identice pentru toate medicamentele anticolinergice. Cercetătorii au găsit asocieri mai clare în cazul unor medicamente pentru depresie, probleme urologice și boala Parkinson, dar nu și pentru cele utilizate în probleme gastrointestinale. Acest lucru înseamnă că termenul „anticolinergic” nu trebuie interpretat ca și cum toate medicamentele din această categorie ar avea automat același risc.

În Marea Britanie există aproximativ 982.000 de persoane care trăiesc cu demență, număr estimat să ajungă la 1,4 milioane până în 2040. Aceste cifre se referă la populația din Marea Britanie și nu trebuie extrapolate automat la România. Prezența unuia dintre medicamentele menționate în tratament nu înseamnă că o persoană va dezvolta demență.

Pacienții care iau mai multe medicamente, în special vârstnicii, pot beneficia de o revizuire periodică a tratamentului. NICE recomandă evaluarea medicamentelor care contribuie la povara anticolinergică, în special atunci când există probleme cognitive. O astfel de evaluare poate stabili dacă fiecare medicament mai este necesar sau dacă există alternative cu un efect mai redus.

Cel mai important este ca orice modificare a tratamentului să fie făcută împreună cu medicul. Medicamentele prescrise nu trebuie întrerupte brusc doar din cauza informațiilor apărute în presă. În prezent, dovezile susțin o legătură între anumite medicamente și un risc mai mare de demență, dar nu demonstrează că toate provoacă boala.