De ce păstrăm obiecte pe care nu le folosim niciodată

Un cablu al unui aparat pe care nu îl mai avem, haine nepurtate de ani întregi sau o cutie goală care poate va fi utilă cândva ocupă adesea sertare și dulapuri fără a fi folosite. Chiar dacă știm că probabil nu avem nevoie de ele, renunțarea la astfel de obiecte poate fi surprinzător de dificilă.

Explicația nu ține neapărat de valoarea lucrurilor respective. Atunci când ne gândim dacă să păstrăm sau să aruncăm un obiect, luăm în calcul posibilitatea ca acesta să ne fie util într-un viitor pe care nu îl putem anticipa. Potrivit Psychology Today, oamenii păstrează adesea lucruri de care probabil nu vor avea nevoie pentru a-și menține deschise cât mai multe posibilități.

În loc să ne gândim doar dacă folosim un lucru în prezent, ne imaginăm situații în care acesta ar putea deveni util. Problema este că nu știm ce se va întâmpla, iar această incertitudine transformă un obiect inutil astăzi într-un lucru pe care preferăm să îl păstrăm pentru orice eventualitate. Este un mecanism asemănător celui care ne determină să punem în bagaj mai multe lucruri decât avem nevoie atunci când plecăm într-o călătorie.

Păstrarea obiectului menține o opțiune disponibilă: dacă vom avea nevoie de el, îl avem deja. Un alt element important este faptul că renunțarea la un obiect este o decizie definitivă, în timp ce păstrarea lui amână decizia. Dacă aruncăm ceva și descoperim ulterior că ne trebuia, trebuie să găsim o alternativă sau să cumpărăm din nou obiectul.

Costul păstrării pare foarte mic atunci când privim fiecare obiect separat. Un cablu, o cutie sau o haină ocupă relativ puțin loc, însă problema devine evidentă atunci când aceeași logică este aplicată pentru zeci sau sute de lucruri. În loc să te întrebi dacă un obiect ar putea fi util cândva, poate fi mai eficient să estimezi cât de probabil este să ai nevoie de el.

Contează și cât de dificil ar fi să îl înlocuiești, deoarece un obiect ieftin și ușor de găsit nu trebuie neapărat păstrat ani întregi pentru o situație ipotetică. În cazul lucrurilor cu valoare sentimentală, decizia este diferită, pentru că utilitatea practică nu este singurul motiv pentru care le păstrăm. Pentru obiectele obișnuite însă, dorința de a fi pregătiți pentru orice scenariu explică de ce dulapurile ajung să fie pline de lucruri nefolosite.